Cand am citit cele 10 regrete ale omului nu ştiam ce să spun. Fără să înţeleg de ce, eram mişcat. Poate pentru că citisem ce urma să se întâmple şi cu mine, dacă nu făceam urgent câteva schimbări.

Poate pentru că mi se pusese în faţă propria mea condiţie muritoare. Şi cât de repede trece viaţa pe lângă mine. Poate că tocmai in acel moment cineva pusese degetul pe rană şi mă obligase să recunosc faptul că mă considerasem o victimă în toţi aceşti ani, că dădusem vina pe oricine în afară de mine însumi, pentru situaţia în care mă aflam, în loc să-mi asum răspunderea pentru asta.

Am înţeles că, în definitiv, fiecare dintre noi îşi construieşte viaţa pe care urmează să o trăiască. Şi că prin deciziile şi acţiunile mele, eu îmi creasem propria viaţă, aşa cum era. Un lucru este sigur: lucrurile pe care tocmai le citisem erau profunde.

Aş fi vrut ca „Lista celor 10 regrete ale omului” să fie citită de cât mai mulţi oameni. Si de aceea am hotarat ca ar putea fii un articol foarte bun pentru multe persoane.

Imaginaţi-vă că s-ar putea evita irosirea unui potenţial atât de mare, dacă oamenii de afaceri le-ar cunoaşte şi apoi ar ieşi din tiparele comportamentale care duc la eşec.

Gândiţi-vă cât de bine ar fi, dacă în şcoli copiii ar fi educaţi conform acestor idei. Gândiţi-vă câte vieţi omeneşti ar fi salvate, dacă „Cele 10 regrete ale omului” ar fi cunoscute în întreaga lume, astfel încât să poată fi prevenite cu orice preţ. în acel moment, ceva în mine s-a schimbat radical. A fost acel proverbial moment de iluminare.

Mi-a „picat fisa.” Totul mi-a devenit clar.

Cele 10 regrete ale omului

Iţi sfârşeşti viaţa, fără să fi cântat minunatul cântec pe care îţi era dat să-l cânţi.

Iţi sfârşeşti viaţa, fără să fi cunoscut talentele înnăscute prin care ai fi putut face lucruri mari şi ai fi putut avea mari realizări.

Iţi sfârşeşti viaţa, şi îţi dai seama că nu ai inspirat pe nimeni prin exemplul tău.

Iţi sfârşeşti viaţa, cu regretul că nu ţi-ai asumat niciodată mari riscuri şi de aceea nu te-ai bucurat niciodată de nici o mare reuşită.

Iţi sfârşeşti viaţa, şi înţelegi că ai ratat ocazia de a fi mare măcar pentru o clipă, pentru că ai greşit crezând că trebuie să te resemnezi cu mediocritatea.

Iţi sfârşeşti viaţa, şi regreţi amarnic că nu ai învăţat niciodată cum să transformi adversităţile în victorii şi plumbul în aur.

Iţi sfârşeşti viaţa, cu regretul că ai uitat că munca înseamnă în primul rând să-i ajuţi pe alţii, şi nu să te ajuţi pe tine însuţi.

Iţi sfârşeşti viaţa, şi realizezi că ai sfârşit o viaţă pe care societatea te-a învăţat să ţi-o doreşti, şi nu viaţa pe care ţi-ai fi dorit-o tu cu adevărat.

Iţi sfârşeşti viaţa, înţelegând că niciodată nu ai fost ceea ce puteai fi, şi nu ai ajuns geniul care puteai deveni.

Iţi sfârşeşti viaţa, şi descoperi că ai fi putut fi lider şi ai fi putut lăsa în urma ta o lume cu mult mai bună decât ai găsit-o. Dar ai refuzat să-ţi accepţi misiunea, pentru că ţi-a fost teamă. Şi ai eşuat. Şi ţi-ai irosit viaţa

Star Magazin articol inspirat din cartea Lider Fara Functie

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *